Dăunătorii părţilor aeriene
Puricii de frunze, denumiţi şi afide, sunt insecte sugătoare mici, diferit colorate (verde, galben, negru), al căror atac se manifestă pe frunze, pe lăstarii tineri (mai ales la vârfuri) şi pe bobocii florali. Aceşti dăunători se pot întâlni la cerceluş, garoafe, asparagus, ciclamen, crizanteme, muşcate, ferigi, hortensii, salvie, lalele, leandru, trandafiri.
Plantele atacate prezintă frunzele încreţite, răsucite, decolorate sau chiar uscate.
Combaterea păduchilor de frunze se impune şi pentru faptul că ei contribuie la transmiterea unor boli infecţioase (viroze). Insecticidul ce poate fi folosit în acest scop este Carbetox 0,1-0,3%, un produs care are
Păduchii lânoşi au corpul acoperit cu o secreţie alb-lânoasă şi se întâlnesc mai ales pe cactuşi, ficus, colocasia, filodendron, palmieri, asparagus, instalându-se în colonii, mai ales pe partea inferioară a frunzelor şi pe ramuri.
Organele atacate se îngălbenesc şi se usucă. Combaterea se face ca şi în cazul păduchilor ţestoşi.
Musculiţa albă de seră este un dăunător de dimensiuni mici (1-1,5 mm) cu corpul acoperit de o secreţie ceroasă, albă şi cu două perechi de aripi albe.
Larvele, precum şi insectele adulte, înţeapă frunzele, provocând ofilirea si căderea lor.
Printre plantele atacate de acest dăunător se numără cerceluşul, garoafa, muşcata, salvia, asparagusul, ferigile, condurul doamnei.
Pentru combatere, planta respectivă se scoate afară din cameră şi se stropeşte cu Sinoratox sau cu Carbetox 0,3%.
însă dezavantajul că miroase neplăcut (deci tratamentul nu trebuie făcut în spaţii închise).
în lipsa produselor chimice se poate folosi o zeamă de săpun şi tutun, care se prepară astfel: se înmoaie 40 g frunze uscate de tutun, în cantitatea de 1 1 apă, ţinându-se astfel 1-2 zile. După înmuiere, urmează fierberea timp de 3-4 ore, apoi zeama se strecoară şi se subţiază cu 1,2 1 apă. Separat, se dizolvă 100 g săpun de rufe în 1,2 1 apă. La sfârşit se amestecă cele două soluţii, adăugându-se totodată 100 g spirt denaturat.
Stropirea se face seara (în cazul unei plante de ghivechi, cu pompa de muşte), iar în dimineaţa următoare, planta se pulverizează cu apă curată.
Păianjenii trăiesc în colonii pe partea inferioară a frunzelor, înţepând şi sugând sucul celular la cactuşi, bujori, dalii, garoafe, gladiole, hortensii, liliac, trandafiri, palmieri.
Frunzele atacate se decolorează, se încreţesc pe margini, iar în final se usucă şi cad.
Pentru combatere se fac stropiri cu produse speciale pentru distrugerea păianjenilor (acaricide) sau cu unul din următoarele pesti-cide: sulf dizolvabil 0,4%, Caratan 0,06-0,08%. în lipsa produselor chimice este indicată pulverizarea zilnică cu apă a plantelor atacate.
Păduchii ţestoşi atacă trandafirii, leandrul, ficusul, filodendronul, cactuşii, palmierii, crinul roşu. Denumirea de "ţestoşi" provine de la faptul că dăunătorii adulţi au corpul acoperit cu o carapace chitinoasă (ţeastă), colorată alb-gălbui sau maroniu. Ei sug seva, ceea ce provoacă debilitarea sau chiar uscarea plantei respective. Organele atacate se acoperă cu "roua de miere", o secreţie zaharoasă, datorită căreia planta bolnavă este frecventată de furnici sau se acoperă cu fumagină (un strat de praf negricios ca funinginea). Atacul este favorizat de temperatura ridicată, uscăciunea atmosferică, aerisirea insuficientă şi de depunerea prafului pe frunze.
Pentru prevenirea atacului acestor dăunători este indicată pulverizarea zilnică cu apă a plantelor, iar pentru combatere este necesară pensularea sau stropirea plantelor cu un insecticid (de exemplu Dipterex
0,1%). în lipsa unor astfel de produse se poate folosi zeama de tutun (ca la păduchii de frunze).
