înfiinţarea gardurilor vii în jurul locuinţelor, a grădinilor, a spaţiilor verzi, de-a lungul aleilor, este o acţiune ieftină, uşor de realizat şi care contribuie la înfrumuseţarea aşezărilor urbane si rurale.
Extinderea gardurilor vii, mai ales în oraşe, este de asemenea o acţiune depoluantă.
După modul în care sunt întreţinute şi după înălţimea lor, gardurile vii pot fi: tunse, în care caz se realizează anumite forme şi înălţimi (garduri scunde, înalte de maximum 40 cm şi garduri mijlocii, înalte până la 120 cm) şi netunse, în care caz plantele se lasă să atingă înălţimea lor naturală.
Ce specii lemnoase se folosesc pentru gardul viu?
în scopul înfiinţării unei astfel de împrejmuiri se pot folosi atât arbuşti fructiferi, cât si arbuşti si arbori ornamentali.
Din prima grupă fac parte în special coacăzul negru şi caocăzul roşu, iar din a doua merişorul, clopoţelul galben, lemnul câinesc, cununiţa, gutuiul japonez, tuia, liliacul , caprifoiul, zămoşiţa, arţarul, glădiţa, carpenul, fagul, păducelul, alunul, cornul. Pentru gardurile tunse scund (până la 40 cm) se foloseşte mai ales merişorul şi gutuiul japonez.
Puieţii necesari pentru înfiinţarea gardurilor vii se pot procura de la o pepinieră silvică.
Cum se face plantarea puieţilor?
Mai întâi, pe toată lungimea viitorului gard viu, terenul se sapă pe o lăţime de circa 50 cm (socotind că se vor planta două rânduri de puieţi) şi la o adâncime de 30 cm.
Timpul prielnic plantării este primăvara, imediat după topirea zăpezii. Puieţii se plantează pe două rânduri, la distanţa de 15-20 cm între rânduri şi 12-20 cm pe rând, apăsând bine pământul la rădăcini. După plantare, puieţii respectivi se udă (10-20 1 apă la metru liniar de gard), apoi se bilonează ( se face un muşuroi de-a lungul rândurilor de puieţi, înalt de 10-15 cm), iar la sârşit puieţii se retează cu foarfecele de pomi la înălţimea bilonului.
Cum se îngrijeşte gardul viu?
în afară de prăşitul între rânduri cu o săpăligă cu coada scurtă, în primii ani şi de udatul des, o lucrare foarte importantă este tunderea cu regularitate a gardului viu, evident, în cazul gardurilor tunse. De reţinut că tunsul gardului viu nu se va face în nici un caz în perioadele de arşiţă, deoarece lăstarii se pot usca.
Cum se prepară amestecul de pământ pentru plantele de apartament?
Pentru plantele de apartament cultivate în ghivece sau jardiniere se foloseşte un amestec format din pământ de ţelină, pământ de frunze, mraniţa, nisip şi puţin cărbune de lemn pisat (mangal).
Proporţiile în care se amestecă aceste componente diferă în funcţie de specie. Indicaţii în această privinţă aţi putut găsi în cuprinsul acestei lucrări, la principalele plante de apartament.
Pământul de ţelină se obţine din brazde de iarbă recoltate în timpul verii şi aşezate în grămezi pentru putrezire. Acest pământ poate fi înlocuit cu cel de muşuroi de cârtită.
Pământul defrunze se obţine din descompunerea (putrezirea), timp de doi ani, a frunzelor de arbori (fag, tei, paltin, arţar, carpen) care au fost strânse în grămezi, udate şi întoarse din când în când. De reţinut că pământul rezultat prin putrezirea frunzelor de stejar nu este bun pentru plantele cultivate în ghivece. în lipsa pământului de frunze se poate folosi pământ de pădure (nu este însă bun cel provenit din frunze de salcâm, stejar, anin, salcie).
Mraniţa provine din descompunerea gunoiului de grajd timp de 2-3 ani. Se foloseşte numai în amestec cu alte pământuri, deoarece în stare pură poate provoca arderea rădăcinilor. Mraniţa poate fi înlocuită cu putregai de scorbură.
Nisipul cel mai bun este cel de râu, mai grosier, spălat în prealabil.
Mangalul pisat are rolul de dezinfectant şi absorbant al surplusului de apă. Se poate adăuga în cantităţi foarte mici, în toate amestecurile de pământ.
