Prezenţa unui buchet de flori tăiate, aşezate cu gust într-un vas cu apă, pe biroul de lucru, pe masa din sufragerie sau pe orice alt suport, înfrumuseţează mult interiorul contribuind la crearea unei ambiante plăcute.
Desigur, dorim ca acestea să-şi păstreze prospeţimea timp cât mai îndelungat şi iată, în continuare, câteva sfaturi utile în această privinţă. Timpul cât florile tăiate îşi păstrează aspectul decorativ depinde de momentul şi felul cum s-a făcut recoltarea lor, precum şi de modul cum sunt păstrate.
în ceea ce priveşte alegerea momentului de recoltare, acesta depinde de tipul florilor. Astfel, unele flori se recoltează când sunt bine desfăcute (ochiul boului, crizantemele, dalia, cârciumăresele, margaretele). Altele trebuie tăiate mai înainte şi anume atunci când se deschide prima floare din tija florală (gladiole, crini, zambile, narcise), sau chiar în faza de boboc (stânjenei, maci, bujori, lalele).
Tăierea bazei tijei florale se face oblic şi este bine ca această operaţiune să se facă sub apă (când se introduce în vas), mai ales la trandafir, liliac şi dalie.
Când se recoltează flori de crin, lalele şi gladiole, trebuie avut grijă să rămână pe fiecare plantă 3-4 frunze, care vor hrăni bulbii care se formează în sol. Deci, să ne gândim şi la producţia viitoare de flori.
în legătură cu păstrarea florilor tăiate, este necesar să se cunoască faptul că acestea pot dura mai mult, dacă apa se împrospătează zilnic. La florile cu tija lemnoasă (liliac, trandafiri, crizanteme, bujori) e bine ca aceasta să se despice puţin la bază, pe o lungime de 2-4 cm, pentru a uşura pătrunderea apei în tijă. Frunzele de pe porţiunea de tijă care se introduce în apă se îndepărtează.
Florile din a căror tijă se scurge un suc lăptos (latex) se ţin cii baza timp de câteva secunde în apă clocotită, iar în cazul crinilor roşii, crinilor de iarnă şi narciselor, pentru împiedicarea pierderii sevei, se introduce baza tijelor în apă fierbinte (50°) timp de câteva secunde. Cât priveşte temperatura apei în care se păstrează florile, ea trebuie să fie mai scăzută pentru plantele ce înfloresc primăvara devreme (ghiocei, viorele, primule, lăcrămioare, lalele, narcise) şi mai ridicată (egală cu temperatura camerei) pentru florile de vară sau cele provenite din culturi de seră.
Tot în legătură cu temperatura apei în care se păstrează, este bine de ştiut că florile ofilite îşi revin mai repede în apă călduţă decât în apă rece.
Pentru prelungirea păstrării florilor tăiate se pot folosi şi diferite substanţe chimice care se introduc în apă, de exemplu, câteva picături de acid boric în concentraţie de 10 la sută sau aspirină (o jumătate de tabletă la 3 1 apă).
Pentru ca apa să nu se altereze repede se poate introduce puţină sare de bucătărie (80 g de sare la 1 1 apă) sau câteva picături de oţet.
Unele flori îşi prelungesc durata de păstrare atunci când sunt ţinute în apă uşor îndulcită. Cantitatea de zahăr, care se adaugă în apă, depinde de felul florii: pentru trandafiri şi gladiole, 70 g zahăr la un litru de apă, iar pentru garoafe şi crizanteme, 150 g zahăr la un litru de apă.
Florile crinului se pot păstra mai mult timp dacă, după deschiderea petalelor, se îndepărtează anterele (vârful galben al staminelor). în acest fel nu se mai face polenizarea şi deci floarea îşi păstrează prospeţimea mai mult timp. De asemenea, petalele albe rămân curate, nu se mai îngălbenesc din cauza polenului. Un ultim amănunt în legătură cu păstrarea florilor tăiate: durata de păstrare poate fi influenţată şi de modul în care sunt asociate ele în glastră. Iată două exemple:
- garoafele asociate cu gura leului se păstrează mai puţin timp ca flori tăiate;
- câteva rămurele de iasomie asociate lăcrămioarelor prelungesc durata de păstrare a acestora, iar câteva rămurele de chiparos măresc durata de păstrare a lalelelor.
